Wednesday, May 25, 2016

La Rosa damascena e confettura di petali di rosa damascena…



Quest’anno la pianta di rose damascena è così bella e ha fatto talmente tanti fiori che è un peccato non usarli. Dicevo nell’ultimo post come la rosa damascena mi  ricorda la confettura che faceva la mia nonna e ogni tanto ci viziava con questa prelibatezza.
Negli anni della mia infanzia, se andavi in visita in una famiglia più agiata, ti offrivano un piattino con due cucchiai  di una confettura rara, come sarebbe la confettura di petali di rosa o la confettura di noci verdi, oppure la confettura di ciliegie bianche,  e un bicchiere d’acqua. Era un modo per dirti che sei benvenuto e per farti assaggiare le cose speciali che preparava la padrona di casa. Oggi quest’abitudine si è persa e, credo, era un’abitudine dei popoli tatari.


 I fiori di rosa fioriscono un po’ alla volta e si devono cogliere la mattina presto e questi giorni ho raccolto una bella quantità di fiori. Abbiamo messo una parte ad essicare,  per usarli poi nelle tisane oppure per profumare la casa o gli armadi. Una volta secchi, metteremo i petali nei sacchettini di cotone e poi negli armadi. La casa della nonna era profumata di rose e di piante medicinali che mio nonno raccoglieva e poi faceva essicare. Forse ho preso da lui questa passione per le piante, non saprei, ma io sono felice con la mia macchina fotografica in giro per i campi. :)


Ieri mattina sono andata e ho raccolto i fiori aperti di rosa. Poi ho staccato i petali e li ho pesati. Li ho lavati leggermente in una bacinella, poi li ho messi in un colino a lasciare l’acqua. Ho steso sul tavolo un canovaccio e ho messo i petali coprendoli con un altro canovaccio.



A questo punto scrivo la lista degli ingredienti usati:
130 g petali di Rosa damascena (Damask rose, Rose of Castile)
1 kg di zucchero di cui 1 cucchiaio si lascia da parte
1 l di acqua
succo e buccia di un limone (1 cucchiaino circa)
Ho messo a bollire a fiamma media in una pentola con fondo spesso l’acqua e lo zucchero e ho lasciato fin quando lo zucchero si è sciolto e lo sciroppo che si è formato è abbastanza denso. Potete fare la prova con un piattino che mettete prima nel frigorifero. Se lasciate cadere una goccia di sciroppo su questo piattino freddo deve avere la consistenza del miele.


Nel frattempo asciugate i petali con il canovaccio e poi strofinateli bene con 1 cucchiaio di zucchero e il succo del limone. Quando lo sciroppo è denso, fatteli cadere lentamente nella pentola mettendo anche la buccia del limone. Fate bollire a fuoco medio girando di tanto in tanto la pentola sulla fiamma per mescolare la confettura. Potete fare il test della goccia di sciroppo, se mettete sul piattino freddo un cucchiaio di confettura deve avere la consistenza del miele. Appena è pronta, la confettura si deve invasare nei barattoli immediatamente e i barattoli si mettono capovolti e si lasciano fino al raffreddamento completo.


Questa confettura è una delizia, non è una confettura da spalmare sul pane insieme al burro, ma una che si gusta a cucchiai seguiti da un bicchiere d’acqua. Nella bocca rimane la dolcezza, però il naso è invaso dal profumo di questa confettura unica e deliziosa.
Non vi dico che profumo era nella cucina, sembrava il laboratorio di una profumeria! :)


Versione romena:
Tufa de trandafiri de dulceata este atat de frumoasa si a facut atat de multe flori anul acesta, incat este pacat sa nu le folosesc! Spuneam in ultima postare ca trandafirul de dulceata imi aminteste de dulceata pe care o facea bunica mea.
In anii copilariei mele, daca mergeai in vizita la o familie mai instarita, ti se oferea o farfuriuta cu doua linguri dintr-un tip de dulceata rara, cum ar fi dulceata de trandafiri, dulceata de nuci verzi sau dulceata de cirese albe, si un pahar cu apa. Aceasta insemna ca esti binevenit in acea casa si ti se oferea sa gusti ceva special pregatit de gospodina casei. Din pacate, acest obicei s-a pierdut astazi, si cred ca era unul lasat de popoarele de tatari.
Imi amintesc si acum de dulceata de cirese albe pe care o facea bunica mea, din pacate acest soi de cirese este o raritate astazi, nemaivorbind de dulceata din acest tip de cirese!
Dat fiind ca florile de trandafir infloresc pe rand si trebuie culese dimineata devreme pana in ora 9, in aceste zile am cules o cantitate mai mare de flori. Am pus la uscat unele dintre ele, pentru ca apoi sa le folosim in infuzii sau pentru a parfuma casa sau dulapurile cu haine. Dupa ce se vor usca, vom pune petalele in saculete din panza si apoi in dulapuri printre haine. Casa bunicii mele era inmiresmata de parfumul florilor de trandafir si de cel al plantelor medicinale pe care le culegea bunicul pentru a le usca. Poate ca aceasta pasiune pentru plante o am de la el, nu stiu, insa eu sunt fericita cand merg pe campii cu aparatul de fotografiat. :)
Ieri dimineata am cules florile de trandafir care erau deschise bine, bobocii au ramas. Apoi am desprins usor petalele de codita si le-am cantarit. Le-am spalat bine intr-un vas cu apa rece, apoi le-am pus la scurs intr-o strecuratoare. Am asezat pe masa un stergar de bumbac si am pus petalele pe el, apoi le-am acoperit cu un alt stregar presand usor pentru a le usca.
Aici trebuie sa amintesc cantitatile ingredientelor folosite:
130 g petale de trandafir de dulceata, soiul Damask rose (Rose of Castile)
1 kg de zahar din care lasati deoparte 1 lingura
1 l de apa
sucul si coaja de la o lamaie bio (aproximativ 1 lingurita de coaja de lamaie).
Intr-o cratita cu fund dublu am pus apa si zaharul pe foc la flacara medie si am lasat sa fiarba pana cand zaharul s-a topit si siropul care s-a format era destul de dens. Puteti face testul picaturii de sirop cu o farfuriuta rece lasata in prealabil in frigider. Daca lasati sa cada o picatura de sirop pe aceasta farfuriuta rece, ea trebuie sa aiba consistenza mierii de albine. In timp ce fierbe siropul de zahar uscati petalele cu stergarul de panza apasandu-le usor si, apoi, frecati-le cu lingura de zahar pusa deoparte si cu sucul de lamaie. Cand siropul este dens, adaugati petalele putin cate putin, apoi adaugati si coaja de lamaie. Lasati sa fiarba la foc mediu, rotind din cand in cand cratita pe foc pentru a amesteca dulceata.Puteti face testul picaturii de sirop, daca puneti o lingurita de dulceata pe o farfurioara rece, ea trebuie sa aiba consistenta  mierii de albine. Imediat ce este gata, dulceata se pune in borcane si acestea se intorc cu capacul in jos, lasandu-se pana se racesc complet.
Dulceata aceasta este un deliciu, nu este o dulceata care se mananca pe paine  unsa cu unt, dar una care se gusta incet, incet, urmata de un pahar cu apa. In gura iti ramane dulceata, insa nasul este invadat de parfumul acestei bunatati unice si delicioase.
Nu va mai spun ce parfum era in bucatarie , parfum care persista si acum, bucataria pare o parfumerie! :)


Grazie della visita!
Ulica :)

2 comments:

  1. Ce bine arata!!! si ce mult timp a trecut pana sa o apreciem din nou!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este un deliciu super parfumat! :)
      Acum satisfactia este pe masura pentru ca dulceata e la fel de buna ca si cea a bunicii. ;)
      Multumesc, o sa o gusti si o sa-ti spui parerea....

      Delete