In cautarea lui Mos Craciun...

Sara si Matei au plecat sa-l caute pe Mos Craciun. S-au imbracat bine, insa, pentru ca Matei a propus sa mearga cu deltaplanul lui, iar acolo sus bate rau vantul, Sara si-a pus pe cap gogoasa bunicii Lucia, dar inainte de asta a colorat-o un pic cu pensonul ca era prea trista. A colorat-o cu rosu, asa cum ii place ei. Matei a luat casca de motociclist a tatei, s-a gandit ca asa e ferit de frig si nu o sa-i cada urechile. Si-au pus sosonii de lana in picioare si au incarcat multe ramuri de ghimpe paduret pe deltaplan pentru ca Sara a vrut intai sa decoreze, nu voia sa plece asa cu deltaplanul nepregatit in cautarea Mosului. Matei nu prea era de acord pentru ca frunzele de ghimpe il intepau un pic la fundulet, dar apoi si-a dat seama ca e tare frumos asa deltaplanul. Avea dreptate Sara! Stia ea de la mama ca ghimpele paduret este frumos de Craciun, mama punea sub brad ciocolata si frunze de ghimpe imprejur, asa ca atunci cand ciocolata ii facea cu ochiul Sarei, se cam zgaria pana reusea sa ia una. Cu pensula cu care a vopsit si gogoasa bunicii, Sara a scris pe deltaplan sus, sa se vada bine, Craciun fericit. Tot cu rosu, bineinteles...

- Hai Matei sa mergem, acum suntem gata! Iti pui ochelarii de la bunicul Claude?

- Da, sigur ca ii pun, imi vin de minune! incepu sa rada Matei.

Sara a luat binoclul mosului Claudiu, stie ca vede departe cu el si s-a gandit ca trebuie sa cerceteze zarea cat mai des ca sa nu le scape Mos Craciun. Si mai ales pentru ca escapada asta e secreta, nimeni nu stia ca ei au organizat asa ceva. Nimeni nu i-ar fi lasat daca ar fi stiut. Dar asta era o isprava doar a lor, iar ei stiau ca atunci cand se vorbeste de Mosul, totul era invaluit in mister, nimeni nu le spunea ceva clar despre el, asa ca ei au decis sa afle singuri. Erau curiosi sa vada unde sta si sa vada de unde aduce el atat de multa ciocolata.

Gata, la treaba deci! Au urcat pe deltaplan, intai Matei, apoi i-a intins mana Sarei. Sara era infofolita rau, abia se misca. Dar tinea bine binoclul mosului, nu voia sa-l piarda. Voia sa vada cat de departe se vede daca se uita prin el. Si-au pus centurile de siguranta, iar Matei a inceput sa actioneze manetele deltaplanului, acesta a facut cateva rotatii pe loc, apoi a inceput sa mearga inainte si prindea tot mai multe viteza. In sfarsit, au inceput sa se ridice. Inimioarele lor nu au batut pentru un moment, erau fara suflare. Ce frumos era totul, iar norii erau atat de aproape!

- Wow Matei, este asa de frumos aici sus! spuse Sara.

- Daaaa, este frumos, dar simt ca mi-a inghetat nasul, ii raspunse Matei.

- Tine-te bine si mentine altitudinea, asa incat sa putem vedea de jur imprejur, sa nu il pierdem cumva pe Mos Craciun, mai spuse Sara.

- Da, da, sunt atent la manevre si soarele deja imi incalzeste un pic varful nasului, spuse Matei.

Deja nu se mai vedeau casutele lor, erau inconjurati de nori peste tot. Sara era uimita, vedea iepuri, girafe si lei, dar i se parea ca o vede si pe Minnie printre nori. Si tinea bine binoclul la ochi ca sa se lamureasca daca era ea sau nu. Tare ar fi vrut si Matei binoclul, dar nu putea sa-l tina, el era ocupat cu manetele deltaplanului. Bine ca nu mai simtea intepaturile ghimpelui, ori poate ca ii inghetase un pic funduletul, nici el nu mai intelegea.

Deltaplanul torcea linistit, brrrr brrr brrrrr, iar cu cat mergeau mai departe Matei se simtea mai sigur. Sara a inceput sa cante un cantecel: don't ever be lonely, remember, i will be there, il auzise ea pe internet cand il pusese tata intr-o seara si tare i-a mai placut! Matei asculta si se mira, se gandea: ce canta Sara? El nu intelegea si se intreba daca Sara intelegea, dar suna bine asa ca nu i-a spus nimic. Ar fi vrut sa auda un colind, ca doar plecasera dupa Mos Claciun, dar era bine si asa. Sara a incetat sa cante si a pus binoclul la ochi. I s-a parut ca in departare a vazut ceva rosu. Nu putea gresi, rosul ii era bine cunoscut. Ah, mai sa alunece jos din cauza surprizei, acolo departe vedea o sanie rosie cu mai multi reni care zburau, pur si simplu. Nu reusea sa vada bine cine e in sanie, dar sania era foarte incarcata cu multe pachete.

- Matei, ai grija, vad o sanie in departare, fii atent pentru ca noi mergem cu viteza si nu vrem sa facem un accident. Ai grija, redu viteza, apoi il intrebam pe nenea cine este. Daca este Mos Claciun, il rugam sa vina cu noi la copii jos, spuse Sara.

- Dar noi cu mama am facut deja bradutul, ar trebui sa treaca pe la noi pentru ca i-am scris cate o scrisoare. Eu nu pot scrie, dar i-am desenat un catel pentru ca vreau sa ma joc cu el. Apoi si Sasha i-a scris, dar nu am inteles ce. Irena doar a lasat amprenta mainii ei pe foaie si nu stiu ce inseamna asta. Apoi mama ne-a spus ca trebuie sa fim cuminti, altfel nu vine Mosul, doar ca eu am mai facut ceva nazbatii, dar o sa-i spun Mosului ca am fost cuminte, spuse Matei.

- Ei Matei, si eu am desenat pe pereti si am spart un ghiveci cu florile preferate ale mamei, dar si eu o sa-i spun Mosului ca am fost cuminte. Nu as vrea sa il pierdem, acum ca l-am gasit. Dar imi pare rau pentru ghiveci, tata chiar s-a suparat pe mine, iar acum nu as vrea sa pierd binoclul mosului Claudiu pentru ca stiu ca are nevoie de el la fedici (servici, nota mea). Lasa Matei ca nu te spun mamei ca nu ai fost cuminte. O sa-i spun doar matusii Luli, dar ea stie sa tina secretele noastre. Mi-a spus ieri ca Mos Cla...aaa...Craciun se ascunde undeva si nimeni nu stie de unde vine. De asta ti-am propus tie escapada asta pentru ca eu nu am masini sau avioane, insa tu ai, ai primit mereu cadouri de astea. Daca ne intreaba Mos Craciun cum ne cheama eu ii spun ca ma cheama Alba ca Zapada. Tu ce nume ii spui?, il intreba Sara.

- Hapciuuuu, cred ca am lacit, nu vreau sa ma certe mama pentru ca iar ma trimite in camera intunecata daca nu ascult. Eu ii spun ca ma numesc Tchoupi, am auzit ceva la Sasha si imi place numele, dar nu stiu cine e. Dar Sara, cum il salutam pe Mosul? intreba Matei.

- Ii spunem Florile galbe (nota: dalbe) Mosule, am venit sa te cautam! spuse Sara.

- Ooooo, uite ca se apropie, sunt foarte curioasa. Uite Matei ce barba alba are si renii ce frumosi sunt!

- O ho hoooo, dragii Mosului, dar unde ati plecat cu deltaplanul? Nu va este frig? Aveti nasurile rosii! spuse Mos Craciun.

- Mosule drag, eu sunt Alba ca Zapada, iar prietenul meu este Ciupi. Noi am plecat sa te cautam si sa te luam cu noi, dar am cam inghetat aici sus tot uitandu-ne dupa tine. Matei, ia te uita, langa Mosul sta un catelus tare dragut, roaga-l sa ti-l dea tie! Eu ti-am scris o scrisoare, Mosule, si iti ceream...

- Copii, hai sa coboram pentru ca voi o sa raciti si nu o sa mai puteti canta colinde. Trecem pe acasa pe la voi si apoi mai vedem, bine? spuse Mosul..

- Uraaaaa, spuse Sara, este foarte bine Mosule, asa te vede si matusa Luli. Pacat ca nu te poate vedea si matusa Tuni, si ea te cauta Mosule, dar ea s-a dus in Africa sa te caute, raspunse trista Sara.

- Mosule, dar te rog ceva, spuse Matei. Spune-i mamei ca am fost cuminte, ca de nu, mama iar ma pedepseste si ma trimite in camera din pod, spuse incet si Matei.

- Bine dragii Mosului, dar sa imi promiteti ca veti fi cuminti si ascultatori! spuse Mosul.

Incet, incet, atat sania lui Mos Craciun, cat si deltaplanul lui Matei au coborat spre pamant. Matei era mirat pentru ca i se parea ca deltaplanul merge singur acum, dar probabil ca i se parea din cauza ca ii cam inghetasera manutele. Oricum, deja i se facuse somn si voia sa doarma. Dar incerca sa ramana treaz ca sa vada ce ii da Mosul.

Odata ajunsi jos, Mosul cobori din sanie si le desfacu centurile de siguranta. Apoi isi lua sacul si intrara toti in casa. Mama Sarei avea lacrimi in ochi pentru ca o cautase pe Sara si nu o gasea nicaieri. Mama lui Matei era mai mult furioasa, dar incerca sa ramana calma. Dar in momentul in care l-au vazut pe Mos Craciun cu copiii au ramas mute de uimire.

- Ho ho hoooo, am adus acasa copiii gasiti printre nori cu deltaplanul si am adus ceva cadouri pentru copiii cuminti si cei in nevoie. Pentru Sara am adus o carte de colorat, o geaca groasa de iarna ca sa nu inghete, iar pentru Matei am adus un catelus.

- Uraaaaaa, striga Matei, merci Mosule. Pot sa te pup? si il pupa pe Mosul pe obraz.

- Si eu vreau sa iti dau un pupic Mosule, spuse Sara, si alerga si ea la Mos Craciun. Mosule, te rog sa duci ceva si la verisorii nostri din Italia, o papusa pentru Irena si multe cadouri pentru copiii de la gradinita, pentru Luli sa aduci o carte, iar pentru bunica multa sanatate ......

- Sigur Sara, acum o sa merg sa duc tuturor copiilor cadouri, chiar si celor din Filipine, spuse Mosul. Este timpul sa ne salutam si, asa cum am vorbit, totul sa ramana secret. Imi promiteti asta? spuse Mosul copiilor.

- Daaaaa, raspunsera tare copiii, promitem, promitem, sa vii si la anul Mosule! Te rugam! .....

...................................

Mama a auzit-o pe Sara ca vorbea in somn si s-a dus langa patutul ei ca sa vada ce se intampla. Sara visase ceva si era cam agitata. De altfel, se facuse deja dimineata. A deschis ochii mari, s-a uitat la mama si a sarit din pat:

- Mamaaaaaa, a venit Mos Claciun, adica eu m-am dus sa il caut cu Matei. Vino in salon, este aici, este aici!

Mama nu intelegea, dar o urma in salon. In salon sub brad erau cateva pachete, dar nici urma de Mos Craciun. Sara se uita de jur imprejur, il cauta dupa fotoliu, dupa brad, se uita chiar si pe balcon, dar nu era nicaieri.

- Hai Mosule, nu te mai ascunde, iesi sa te vedem, surase Sara, dar nimeni nu raspundea.

Mama ii spuse atunci ca ea a visat pe Mos Craciun, dar Sara nu credea. Spunea:

- Dar l-am vazut, eu cu Matei eram cu deltaplanul si ne-a inghetat nasul. Iar Mosul era cu sania plina de pachete.

Mama zambea si ii spuse Sarei:

- Canta un cantec pentru Mos Craciun daca l-ai vazut, iar Sara a inceput sa fredoneze:

Mos Craciun cu plete galbeeeeee

a sosit de prin nameti

si aduce daruri multe

la fetite si baieti, Mos Craciuuuuuuuuuun, Mos ClaciuuuuuuuUUUUuuuun......

Text: Ulica (copierea si multiplicarea acestui text este interzisa)