Sara
si Matei au plecat sa-l caute pe Mos Craciun. S-au imbracat bine,
insa, pentru ca Matei a propus sa mearga cu deltaplanul lui, iar
acolo sus bate rau vantul, Sara si-a pus pe cap gogoasa bunicii
Lucia, dar inainte de asta a colorat-o un pic cu pensonul ca era prea
trista. A colorat-o cu rosu, asa cum ii place ei. Matei a luat casca
de motociclist a tatei, s-a gandit ca asa e ferit de frig si nu o
sa-i cada urechile. Si-au pus sosonii de lana in picioare si au
incarcat multe ramuri de ghimpe paduret pe deltaplan pentru ca Sara a
vrut intai sa decoreze, nu voia sa plece asa cu deltaplanul
nepregatit in cautarea Mosului. Matei nu prea era de acord pentru ca
frunzele de ghimpe il intepau un pic la fundulet, dar apoi si-a dat
seama ca e tare frumos asa deltaplanul. Avea dreptate Sara! Stia ea
de la mama ca ghimpele paduret este frumos de Craciun, mama punea sub
brad ciocolata si frunze de ghimpe imprejur, asa ca atunci cand
ciocolata ii facea cu ochiul Sarei, se cam zgaria pana reusea sa ia
una. Cu pensula cu care a vopsit si gogoasa bunicii, Sara a scris pe
deltaplan sus, sa se vada bine, Craciun fericit. Tot cu rosu,
bineinteles...
-
Hai Matei sa mergem, acum suntem gata! Iti pui ochelarii de la
bunicul Claude?
-
Da, sigur ca ii pun, imi vin de minune! incepu sa rada Matei.
Sara
a luat binoclul mosului Claudiu, stie ca vede departe cu el si s-a
gandit ca trebuie sa cerceteze zarea cat mai des ca sa nu le scape
Mos Craciun. Si mai ales pentru ca escapada asta e secreta, nimeni nu
stia ca ei au organizat asa ceva. Nimeni nu i-ar fi lasat daca ar fi
stiut. Dar asta era o isprava doar a lor, iar ei stiau ca atunci cand
se vorbeste de Mosul, totul era invaluit in mister, nimeni nu le
spunea ceva clar despre el, asa ca ei au decis sa afle singuri. Erau
curiosi sa vada unde sta si sa vada de unde aduce el atat de multa
ciocolata.
Gata,
la treaba deci! Au urcat pe deltaplan, intai Matei, apoi i-a intins
mana Sarei. Sara era infofolita rau, abia se misca. Dar tinea bine
binoclul mosului, nu voia sa-l piarda. Voia sa vada cat de departe se
vede daca se uita prin el. Si-au pus centurile de siguranta, iar
Matei a inceput sa actioneze manetele deltaplanului, acesta a facut
cateva rotatii pe loc, apoi a inceput sa mearga inainte si prindea
tot mai multe viteza. In sfarsit, au inceput sa se ridice.
Inimioarele lor nu au batut pentru un moment, erau fara suflare. Ce
frumos era totul, iar norii erau atat de aproape!
-
Wow Matei, este asa de frumos aici sus! spuse Sara.
-
Daaaa, este frumos, dar simt ca mi-a inghetat nasul, ii raspunse
Matei.
-
Tine-te bine si mentine altitudinea, asa incat sa putem vedea de jur
imprejur, sa nu il pierdem cumva pe Mos Craciun, mai spuse Sara.
-
Da, da, sunt atent la manevre si soarele deja imi incalzeste un pic
varful nasului, spuse Matei.
Deja
nu se mai vedeau casutele lor, erau inconjurati de nori peste tot.
Sara era uimita, vedea iepuri, girafe si lei, dar i se parea ca o
vede si pe Minnie printre nori. Si tinea bine binoclul la ochi ca sa
se lamureasca daca era ea sau nu. Tare ar fi vrut si Matei binoclul,
dar nu putea sa-l tina, el era ocupat cu manetele deltaplanului. Bine
ca nu mai simtea intepaturile ghimpelui, ori poate ca ii inghetase un
pic funduletul, nici el nu mai intelegea.
Deltaplanul
torcea linistit, brrrr brrr brrrrr, iar cu cat mergeau mai departe
Matei se simtea mai sigur. Sara a inceput sa cante un cantecel: don't
ever be lonely, remember, i will be there, il auzise ea pe internet
cand il pusese tata intr-o seara si tare i-a mai placut! Matei
asculta si se mira, se gandea: ce canta Sara? El nu intelegea si se
intreba daca Sara intelegea, dar suna bine asa ca nu i-a spus nimic.
Ar fi vrut sa auda un colind, ca doar plecasera dupa Mos Claciun, dar
era bine si asa. Sara a incetat sa cante si a pus binoclul la ochi. I
s-a parut ca in departare a vazut ceva rosu. Nu putea gresi, rosul ii
era bine cunoscut. Ah, mai sa alunece jos din cauza surprizei, acolo
departe vedea o sanie rosie cu mai multi reni care zburau, pur si
simplu. Nu reusea sa vada bine cine e in sanie, dar sania era foarte
incarcata cu multe pachete.
-
Matei, ai grija, vad o sanie in departare, fii atent pentru ca noi
mergem cu viteza si nu vrem sa facem un accident. Ai grija, redu
viteza, apoi il intrebam pe nenea cine este. Daca este Mos Claciun,
il rugam sa vina cu noi la copii jos, spuse Sara.
-
Dar noi cu mama am facut deja bradutul, ar trebui sa treaca pe la noi
pentru ca i-am scris cate o scrisoare. Eu nu pot scrie, dar i-am
desenat un catel pentru ca vreau sa ma joc cu el. Apoi si Sasha i-a
scris, dar nu am inteles ce. Irena doar a lasat amprenta mainii ei pe
foaie si nu stiu ce inseamna asta. Apoi mama ne-a spus ca trebuie sa
fim cuminti, altfel nu vine Mosul, doar ca eu am mai facut ceva
nazbatii, dar o sa-i spun Mosului ca am fost cuminte, spuse Matei.
-
Ei Matei, si eu am desenat pe pereti si am spart un ghiveci cu
florile preferate ale mamei, dar si eu o sa-i spun Mosului ca am fost
cuminte. Nu as vrea sa il pierdem, acum ca l-am gasit. Dar imi pare
rau pentru ghiveci, tata chiar s-a suparat pe mine, iar acum nu as
vrea sa pierd binoclul mosului Claudiu pentru ca stiu ca are nevoie
de el la fedici (servici, nota mea). Lasa Matei ca nu te spun mamei
ca nu ai fost cuminte. O sa-i spun doar matusii Luli, dar ea stie sa
tina secretele noastre. Mi-a spus ieri ca Mos Cla...aaa...Craciun se
ascunde undeva si nimeni nu stie de unde vine. De asta ti-am propus
tie escapada asta pentru ca eu nu am masini sau avioane, insa tu ai,
ai primit mereu cadouri de astea. Daca ne intreaba Mos Craciun cum ne
cheama eu ii spun ca ma cheama Alba ca Zapada. Tu ce nume ii spui?,
il intreba Sara.
-
Hapciuuuu, cred ca am lacit, nu vreau sa ma certe mama pentru ca iar
ma trimite in camera intunecata daca nu ascult. Eu ii spun ca ma
numesc Tchoupi, am auzit ceva la Sasha si imi place numele, dar nu stiu
cine e. Dar Sara, cum il salutam pe Mosul? intreba Matei.
-
Ii spunem Florile galbe (nota: dalbe) Mosule, am venit sa te cautam!
spuse Sara.
-
Ooooo, uite ca se apropie, sunt foarte curioasa. Uite Matei ce barba
alba are si renii ce frumosi sunt!
-
O ho hoooo, dragii Mosului, dar unde ati plecat cu deltaplanul? Nu va
este frig? Aveti nasurile rosii! spuse Mos Craciun.
-
Mosule drag, eu sunt Alba ca Zapada, iar prietenul meu este Ciupi.
Noi am plecat sa te cautam si sa te luam cu noi, dar am cam inghetat
aici sus tot uitandu-ne dupa tine. Matei, ia te uita, langa Mosul sta
un catelus tare dragut, roaga-l sa ti-l dea tie! Eu ti-am scris o
scrisoare, Mosule, si iti ceream...
-
Copii, hai sa coboram pentru ca voi o sa raciti si nu o sa mai puteti
canta colinde. Trecem pe acasa pe la voi si apoi mai vedem, bine?
spuse Mosul..
-
Uraaaaa, spuse Sara, este foarte bine Mosule, asa te vede si matusa
Luli. Pacat ca nu te poate vedea si matusa Tuni, si ea te cauta
Mosule, dar ea s-a dus in Africa sa te caute, raspunse trista Sara.
-
Mosule, dar te rog ceva, spuse Matei. Spune-i mamei ca am fost
cuminte, ca de nu, mama iar ma pedepseste si ma trimite in camera din
pod, spuse incet si Matei.
-
Bine dragii Mosului, dar sa imi promiteti ca veti fi cuminti si
ascultatori! spuse Mosul.
Incet,
incet, atat sania lui Mos Craciun, cat si deltaplanul lui Matei au
coborat spre pamant. Matei era mirat pentru ca i se parea ca
deltaplanul merge singur acum, dar probabil ca i se parea din cauza
ca ii cam inghetasera manutele. Oricum, deja i se facuse somn si voia
sa doarma. Dar incerca sa ramana treaz ca sa vada ce ii da Mosul.
Odata
ajunsi jos, Mosul cobori din sanie si le desfacu centurile de
siguranta. Apoi isi lua sacul si intrara toti in casa. Mama Sarei
avea lacrimi in ochi pentru ca o cautase pe Sara si nu o gasea
nicaieri. Mama lui Matei era mai mult furioasa, dar incerca sa ramana
calma. Dar in momentul in care l-au vazut pe Mos Craciun cu copiii au
ramas mute de uimire.
-
Ho ho hoooo, am adus acasa copiii gasiti printre nori cu deltaplanul
si am adus ceva cadouri pentru copiii cuminti si cei in nevoie.
Pentru Sara am adus o carte de colorat, o geaca groasa de iarna ca sa
nu inghete, iar pentru Matei am adus un catelus.
-
Uraaaaaa, striga Matei, merci Mosule. Pot sa te pup? si il pupa pe
Mosul pe obraz.
-
Si eu vreau sa iti dau un pupic Mosule, spuse Sara, si alerga si ea
la Mos Craciun. Mosule, te rog sa duci ceva si la verisorii nostri
din Italia, o papusa pentru Irena si multe cadouri pentru copiii de
la gradinita, pentru Luli sa aduci o carte, iar pentru bunica multa
sanatate ......
-
Sigur Sara, acum o sa merg sa duc tuturor copiilor cadouri, chiar si
celor din Filipine, spuse Mosul. Este timpul sa ne salutam si, asa
cum am vorbit, totul sa ramana secret. Imi promiteti asta? spuse
Mosul copiilor.
-
Daaaaa, raspunsera tare copiii, promitem, promitem, sa vii si la anul
Mosule! Te rugam! .....
...................................
Mama
a auzit-o pe Sara ca vorbea in somn si s-a dus langa patutul ei ca sa
vada ce se intampla. Sara visase ceva si era cam agitata. De altfel,
se facuse deja dimineata. A deschis ochii mari, s-a uitat la mama si
a sarit din pat:
-
Mamaaaaaa, a venit Mos Claciun, adica eu m-am dus sa il caut cu
Matei. Vino in salon, este aici, este aici!
Mama
nu intelegea, dar o urma in salon. In salon sub brad erau cateva
pachete, dar nici urma de Mos Craciun. Sara se uita de jur imprejur,
il cauta dupa fotoliu, dupa brad, se uita chiar si pe balcon, dar nu
era nicaieri.
-
Hai Mosule, nu te mai ascunde, iesi sa te vedem, surase Sara, dar
nimeni nu raspundea.
Mama
ii spuse atunci ca ea a visat pe Mos Craciun, dar Sara nu credea.
Spunea:
-
Dar l-am vazut, eu cu Matei eram cu deltaplanul si ne-a inghetat
nasul. Iar Mosul era cu sania plina de pachete.
Mama
zambea si ii spuse Sarei:
-
Canta un cantec pentru Mos Craciun daca l-ai vazut, iar Sara a
inceput sa fredoneze:
Mos
Craciun cu plete galbeeeeee
a
sosit de prin nameti
si
aduce daruri multe
la
fetite si baieti, Mos Craciuuuuuuuuuun, Mos ClaciuuuuuuuUUUUuuuun......
Text: Ulica (copierea si multiplicarea acestui text este interzisa)